Gardul este lung, drept și stă exact acolo unde nimeni nu vrea să sape un șanț pentru cablu. De aceea lămpile solare pentru gard s-au impus înaintea oricărui alt tip de iluminat exterior: fiecare punct de lumină își aduce propria energie, iar montajul se face într-o după-amiază. În schimb, gardul este și cel mai expus loc de pe proprietate, iar asta se vede în ce rezistă și ce nu.
Corpul cel mai potrivit pentru un gard este capacul solar de stâlp: o pălărie așezată peste capul stâlpului, cu panoul întins orizontal deasupra. Vede tot cerul, indiferent încotro este orientat gardul, și nu trebuie reglat. Măsoară capul stâlpului înainte de comandă – capacele se fabrică în dimensiuni fixe, iar o diferență de zece milimetri înseamnă că nu intră.
Alternativele sunt aplicele prinse pe panoul gardului, care luminează în jos pe soclu, și corpurile cu țăruș de la baza gardului. Aplicele cu panou încorporat funcționează doar pe latura însorită; pe partea umbrită cer un model cu panou fotovoltaic separat, pe cablu.
Spre deosebire de o lampă din mijlocul curții, gardul are două fețe și doar una prinde soarele de la prânz. Latura de sud și cea de vest încarcă fără probleme, inclusiv iarna – în sudul țării o zi senină de decembrie oferă câteva ore de soare direct. Latura de nord primește toată ziua doar lumină difuză, iar capacele de stâlp rezolvă asta elegant: panoul lor stă sus, orizontal, și nu îl interesează orientarea gardului.
Panoul orizontal are însă un cost: pe el se așază frunze, praf și zăpadă. Pe o stradă neasfaltată, praful ridicat de mașini formează în câteva săptămâni o peliculă care taie serios din încărcare. Două spălări cu apă curată pe sezon fac mai mult decât orice model mai scump.
Banda dublu adezivă nu ține un sezon afară: ciclul de îngheț și soare o desface, de regulă într-o zi cu vânt.
Un gard iluminat trebuie să aibă ritm, nu să fie un șir de proiectoare. Un corp la fiecare al doilea stâlp, adică la doi-trei metri, arată cel mai liniștit. Pe fronturi lungi e suficient să luminezi zona porții și a intrării auto.
Senzorul de mișcare are un singur loc potrivit: poarta, portița și treapta de la intrare. De-a lungul gardului dinspre trotuar devine o problemă, fiindcă se aprinde la fiecare trecător, iar la miezul nopții acumulatorul este gol. Reglează raza la trei-cinci metri și temporizarea la douăzeci-treizeci de secunde.
Nu aștepta iluminat de securitate. Un capac de stâlp dă câteva zeci de lumeni, cât să deseneze linia gardului în întuneric, nu cât să lumineze aleea sau să alimenteze o cameră – pentru asta e nevoie de un proiector de la rețea.
Gardul nu are nicio streașină deasupra. Alege minimum IP54, iar pentru corpurile de pe capul stâlpului mai bine IP65 – acolo apa stă direct pe suprafața de sus. Acumulatorul LiFePO4 suportă mai bine gerul și rezistă la câteva mii de cicluri, față de câteva sute la litiu-ion obișnuit; dacă celula se poate schimba, corpul mai câștigă ani buni de viață. La gardul dinspre stradă contează și prinderea: un capac așezat doar prin greutate proprie dispare ușor, iar un șurub inoxidabil în lateral rezolvă problema.
La doi-trei metri, adică la fiecare al doilea stâlp. Mai des înseamnă un perete de lumină în loc de o linie.
Exact pentru asta sunt făcute. Măsoară capul stâlpului și scoate dopurile vechi de plastic.
Șase-opt ore după o zi senină de vară. În decembrie, una-două ore pe senin și aproape nimic pe ceață. Contează orele de soare direct pe panou, nu prețul corpului.
Da, dacă gradul de protecție este suficient. Riscul nu e gerul, ci descărcarea profundă: o celulă lăsată la zero toată iarna poate să nu mai pornească.
Pentru zona de stat din curte sunt mai potrivite lămpile solare pentru terasă.
