La o lustră de sticlă, materialul nu lucrează ca la cristal: sticla este abajur, nu prismă. Ea difuzează, atenuează și colorează lumina în loc să o descompună. De aceea, când alegeți lustre sticlă, întrebarea utilă nu este cât de fin este șlefuită, ci cât de multă lumină lasă să treacă și cum arată sursa prin ea.
O lustră cu sticlă transparentă aruncă umbre clare și dă contrast camerei. Aceeași structură cu sticlă opal dă o lumină plată, uniformă, aproape fără umbre. Niciuna nu este mai bună în absolut: contrastul funcționează deasupra mesei, unde lumina are și rol decorativ, iar lumina uniformă acolo unde chiar se lucrează. Dacă în cameră există deja spoturi încastrate, sticla transparentă adaugă caracterul care le lipsește. Dacă lustra este singura sursă, opalul este alegerea sigură.
Sticla transparentă nu ascunde nimic, deci becul face parte din design și un LED cu filament vizibil devine obligatoriu. Sticla opal este colorată în masă, nu vopsită la suprafață, și luminează uniform, fără punct strălucitor. Sticla fumurie și cea chihlimbar rețin vizibil din flux, în funcție de nuanță până la o treime, și încălzesc restul. Sticla canelată stă la mijloc: descompune sursa în dungi verticale, oferă puțină strălucire, dar nu orbește ca cea transparentă.
Abajururile suflate manual diferă ușor între ele ca grosime și formă, iar la o lustră cu șase brațe diferența se vede de la un braț la altul. Pentru mulți cumpărători acesta este chiar motivul alegerii. Dacă doriți șase abajururi identice, sticla presată este mai precisă dimensional și mai accesibilă. Sticla sablată sau gravată difuzează asemănător cu opalul, dar stinsă pare mai cenușie.
Aici sticla are avantaj față de cristal. O lustră de sticlă cu șase brațe cântărește deseori 3-6 kg, în timp ce echivalentul din cristal ajunge la dublu. La tavan de rigips, asta decide dacă este suficient un diblu pentru gol sau trebuie prins în structură. În plus, abajururile se înșurubează pe dulie sau se prind într-o galerie, așa că un abajur spart se schimbă fără intervenție la instalația electrică. Pentru diametru, adunați lungimea și lățimea camerei în metri și citiți rezultatul în centimetri; deasupra mesei, marginea de jos stă la 70-85 cm de blat. Se curăță cu apă călduță și o picătură de detergent de vase, ștergând imediat, ca să nu rămână pete.
Este posibil. Socotiți aproximativ o treime din flux pierdută și alegeți becuri cu mai mulți lumeni, sau păstrați sticla fumurie pentru camere cu alte surse de lumină.
La seriile curente, de obicei da. Contează diametrul orificiului pentru dulie, nu dimensiunea exterioară a abajurului.
E14 la structurile cu mai multe brațe, E27 la cele mari și G9 acolo unde abajurul este mic.
Atunci este nevoie de material șlefuit: lustre cristal.
