O aplică exterior cu senzor crepuscular se aprinde singură când se lasă seara și se stinge dimineața, când revine lumina zilei. Montată pe fațadă, lângă ușa de la intrare sau la poarta curții, îți luminează treptele, yala și numărul casei în fiecare seară, fără să mai apeși pe întrerupător și fără să reglezi vreun programator la schimbarea orei.
Senzorul crepuscular, numit și fotocelulă sau senzor zi/noapte, este un element mic care măsoară lumina din jur. Când nivelul ei scade sub pragul de activare, aplica pornește; când crește din nou, se oprește. Nu are nevoie de ceas: în decembrie aprinde lumina pe la ora cinci după-amiaza, vara abia după ora nouă seara, iar într-o zi mohorâtă de toamnă puțin mai devreme.
Prima decizie ține de câte lămpi vrei să comanzi. Pentru o singură aplică la intrare, cel mai comod e modelul cu fotocelula în carcasă: o legătură la rețea și gata. Fereastra senzorului e plasată de regulă dedesubt sau pe o latură, unde propria lumină o atinge cât mai puțin.
Când curtea are mai multe puncte de lumină – aplica de lângă ușă, cele de pe stâlpii porții, poate una la garaj – un senzor crepuscular exterior de 220 V, montat separat, le poate aprinde pe toate deodată. Se găsește în carcasă IP44 pentru perete, de obicei cu prag reglabil și trei fire: fază, nul și ieșirea spre lămpi. Există și varianta pentru tablou, pe șină, cu o sondă exterioară scoasă pe zid. Avantajul e că alegi aplicele după aspect, nu după senzor, și că lumina din toată curtea pornește în același moment.
Al treilea drum, pentru un felinar care îți place deja: un bec cu fotocelulă încorporată, pus în dulia E27. E cea mai ieftină soluție de reamenajare, dar funcționează doar dacă becul vede lumina zilei prin sticla felinarului.
O aplică pornită de senzorul crepuscular funcționează câteva mii de ore pe an, așa că lumina trebuie să fie suficientă, nu exagerată. Valori orientative:
| Parametru | Valoare tipică | De ce contează |
|---|---|---|
| Prag de activare | aprox. 5–50 lx, reglabil | valoare mică = aplica se aprinde mai târziu |
| Întârziere la comutare | de la câteva secunde la aprox. 1 minut | farurile mașinilor sau un nor nu o mai aprind și nu o mai sting aiurea |
| Flux luminos la intrare | aprox. 300–600 lm | destul pentru yală și trepte, fără să orbească |
| Flux luminos la poartă sau garaj | aprox. 600–1200 lm | acoperă o suprafață mai mare a curții |
| Grad de protecție | IP44 sub streașină, IP54–IP65 pe perete expus | ploaia bătută de vânt și zăpada intră în carcasele slab etanșate |
| Temperatura de culoare | 2700–3000 K | lumina caldă pune în valoare fațada și atrage mai puține insecte |
Gândește-te și cât timp ai nevoie de lumină. La poartă contează mai ales seara, până intră toată lumea în casă. Unele aplice au temporizator și se sting după un număr de ore, altele trec după miezul nopții pe o lumină redusă. Dacă vrei lumină puternică doar când deschide cineva poarta, uită-te după un model care combină fotocelula cu un senzor de mișcare.
La casele cu curte, aplica nu stă doar lângă ușă. Pe stâlpii de zidărie ai porții ea marchează intrarea dinspre stradă și luminează locul unde cauți cheia sau telecomanda. Aici apare cea mai des întâlnită capcană: stâlpul de iluminat public de pe trotuar. Dacă fotocelula îl vede, aplica se stinge noaptea sau nici nu se mai aprinde. Întoarce fereastra senzorului spre curte ori folosește un senzor separat, montat pe o latură ferită de stradă.
Pe gard, atenție la vegetație. Via, tuia sau iedera crescute peste aplică îi umbresc senzorul, și lumina pornește încă de după-amiază. Pe fațadă, tencuiala albă sau crem reflectă mult. Dacă fotocelula își prinde propria lumină, aplica pornește și se stinge la câteva secunde.
Orice aplică de acest tip are nevoie de tensiune permanentă la 220 V, deci un întrerupător pus înainte trebuie lăsat pornit. Până la poartă, cablul se trage de obicei îngropat, în tub de protecție. Lucrarea e pentru un electrician autorizat ANRE.
Soarele puternic al verilor românești îmbătrânește repede plasticul subțire: carcasa se decolorează, devine casantă, iar fereastra senzorului se poate mătui sau îngălbeni. Pe un zid însorit, mai ales spre sud sau vest, un corp din aluminiu cu dispersor din sticlă ține mai mulți ani. Iarna, frigul nu încurcă fotocelula. Gheața, chiciura și zăpada depusă pe fereastra senzorului o fac însă să creadă că e noapte, iar aplica rămâne aprinsă ziua. După o ninsoare sau un viscol, verifică senzorul. Primăvara șterge-l de praf, polen și pânze de păianjen.
Senzorul crepuscular aprinde aplica pentru toată noaptea sau până la o oră stabilită. Senzorul de mișcare o aprinde doar pentru scurt timp, când cineva trece prin raza lui. La modelele combinate, senzorul crepuscular blochează senzorul de mișcare pe timpul zilei.
Caută rotița marcată cu soare și lună sau cu cifre în lucși. Cel mai simplu e să faci reglajul chiar în seara în care îți dorești să pornească lumina: rotește încet până se aprinde aplica și dă-i senzorului câteva minute să reacționeze. Dacă se aprinde prea devreme, coboară pragul.
Senzorul primește lumină artificială, de cele mai multe ori chiar de la aplica lui, întoarsă de un perete deschis la culoare. Mută aplica, ecranează fereastra senzorului sau ridică pragul de activare.
Puțin. Între amurg și zori se adună cam 4000 de ore pe an, așa că înmulțești puterea în wați cu aproximativ 4 și obții kilowații-oră pe an: o aplică de 8 W ajunge la aprox. 32 kWh. Dacă o lași să se stingă la miezul nopții, consumul scade aproape la jumătate.
Da, iar dacă aplica nu are deja senzor propriu, e cea mai simplă soluție. Senzorul de 220 V se fixează pe zid și se leagă între rețea și aplică, fără să o schimbi.
Da, dacă primește suficientă lumină naturală. Sub o streașină foarte adâncă alege un model cu senzor pe cablu sau coboară pragul, ca aplica să nu se aprindă prea devreme.
Dacă preferi ca lumina să pornească doar la trecerea cuiva, vezi aplicele exterioare cu senzor de mișcare. Despre stiluri, materiale și moduri de montaj ale corpurilor de perete afli mai multe în categoria aplice exterior.
