Un candelabru cu cristale îl cureți cu curentul oprit de la tablou: întâi praful, uscat, apoi cristalele, cu o mănușă umedă, fără să pulverizezi pe candelabru. Pentru praf și o depunere ușoară ajunge să ștergi cristalele pe loc. Depunerea lipicioasă și cenușie cere de obicei demontarea cristalelor, spălarea lor într-un lighean, clătirea în apă distilată și lustruirea până la uscare. Înainte să începi, află din ce sunt făcute pandantivele și rama, fiindcă de asta depinde soluția, și așază scara astfel încât să nu stea niciodată pe prosoape.
Oprește circuitul de la tabloul electric și așteaptă să se răcească becurile. Desprăfuiește uscat, apoi șterge fiecare cristal cu o mănușă de bumbac umezită în soluția de curățat și lustruiește-l imediat cu una uscată. Depunerea lipicioasă cere demontarea cristalelor și spălarea lor în lighean. Lichidul ajunge mereu pe mănușă, niciodată pe candelabru.
La un candelabru cu cristale (mulți îi spun lustră cu cristale), „de cristal” descrie aspectul, nu compoziția. Sub același nume atârnă elemente din cristal cu plumb, sticlă optică fără plumb, sticlă obișnuită, acril, iar la lămpile în stil boho, din scoici. Fiecare dintre aceste materiale suportă altceva, iar rama este uneori mai delicată decât pandantivele. Curățarea unui candelabru de cristal începe deci cu identificarea materialului.
Greutatea, răceala la atingere și sunetul sunt indicii, nu certitudini. Dacă ai cumpărat candelabrul recent, materialul pandantivelor îl găsești în parametrii de pe pagina produsului, iar după el filtrăm, de exemplu, categoria Lustre cu cristale. Când materialul e necunoscut, iar candelabrul e vechi, începe cu desprăfuirea uscată și șterge de probă un singur cristal, într-un loc ascuns. O piesă valoroasă arat-o mai întâi unui specialist, înainte să scufunzi ceva în apă.
Desprăfuiește-l uscat la 1–2 luni, șterge cristalele pe loc (metoda A) o dată sau de două ori pe an și demontează-le pentru spălare (metoda B) la 1–3 ani. În bucătărie, în zona de luat masa și lângă șemineu, repetă metoda B în fiecare an.
Pentru praf ajunge un pămătuf din microfibră cu coadă lungă sau o pereche de mănuși de bumbac uscate. Desprăfuirea regulată nu lasă praful să se lege de pelicula grasă care se depune din aer. Într-o bucătărie deschisă, în zona de luat masa, într-o cameră cu șemineu și acolo unde se fumează, grăsimea și funinginea formează o peliculă lipicioasă pe care simpla ștergere nu o îndepărtează.
Îți dai seama că a venit momentul când cristalele par cenușii sau lăptoase la lumina zilei, reflexiile curcubeu de pe pereți au dispărut, iar degetul lasă pe pandantiv o urmă clară.
Planifică spălarea pentru o zi luminoasă, fiindcă la lumina zilei se vede orice dâră. Dacă vrei ca un candelabru cu cristale să strălucească de sărbători, curăță-l cu două–trei săptămâni mai devreme, nu în ajunul sosirii musafirilor. Dacă se rupe o agrafă sau se dovedește că lipsește un cristal, vei avea timp să comanzi piese.
Oprește circuitul candelabrului din siguranța automată (disjunctorul) de la tabloul electric. Întrerupătorul de pe perete nu este suficient: cineva îl poate acționa din greșeală, iar în instalațiile mai vechi este uneori legat pe nul, așa că duliile rămân sub tensiune. Lipește bandă adezivă peste maneta siguranței, lasă un bilet „Nu porniți – se lucrează la candelabru” și anunță-i pe cei din casă. Apoi acționează întrerupătorul de pe perete: candelabrul nu trebuie să se aprindă. Asta confirmă că ai oprit circuitul corect, dar nu este o măsurare a tensiunii. Așa că oricum nu introduce nimic în dulii și ține lichidele departe de partea electrică. Dacă nu știi ce siguranță corespunde camerei, taie curentul în toată locuința de la întrerupătorul general sau cere ajutorul unui electrician autorizat.
Becurile cu incandescență și cele cu halogen se încing atât de tare încât ard, iar o lavetă rece și umedă pe sticla fierbinte o poate face să crape. Începe când toate sursele de lumină sunt reci la atingere.
Folosește o scară de uz casnic stabilă, cu platformă și balustradă, conformă cu standardul SR EN 131, deschisă complet și cu sistemul de blocare fixat. Picioarele ei trebuie să stea pe o podea goală, plană și antiderapantă, niciodată pe prosoape sau pe o pătură. Alege înălțimea astfel încât candelabrul să fie la nivelul pieptului, fiindcă lucrul cu mâinile deasupra capului este calea cea mai scurtă spre pierderea echilibrului. Urcă doar pe treptele permise de producătorul scării, niciodată pe tava pentru scule. Nu te apleca în lateral, ci mută scara. Nu urca cu mâinile ocupate, lucrează în încălțăminte stabilă și ia pauze. Scaunul, taburetul și masa nu sunt platforme de lucru.
Un candelabru cu cristale din oferta noastră cântărește de obicei între aprox. 5 și aproape 20 kg, iar modelele vechi, cu mai multe niveluri, pot fi și mai grele. Nu te ține niciodată de candelabru, nu sprijini scara de el, nu-l trage în jos și nu-l roti ca să ajungi pe partea cealaltă, fiindcă prinderea din tavan nu este făcută pentru asta. Dacă rozeta de tavan s-a desprins, cârligul e îndoit, în tavan se văd fisuri sau de sub rozetă ies cabluri, oprește lucrul și cheamă un electrician.
Demontarea candelabrului de pe tavan nu face parte din curățare. Deconectarea și reconectarea corpului de iluminat sunt lucrări la instalația electrică, așa că lasă-le în seama unui electrician autorizat. Ambele metode de mai jos pornesc de la premisa că candelabrul rămâne în cârligul lui.
Nu pulveriza nimic pe candelabru – nici apă, nici alcool, nici soluție de curățat. Ceața se depune în dulii, pe cabluri, în rozetă și pe modulele LED. Aplică lichidul întotdeauna pe lavetă sau pe mănușă. Dacă totuși a ajuns lichid în dulie, în rozetă, în sursa de alimentare sau între cabluri, nu porni curentul „de probă”. Lasă circuitul oprit și cheamă un electrician.
Alcoolul izopropilic este inflamabil. Lucrează într-o cameră aerisită, departe de lumânări aprinse (inclusiv cele de sărbători), de șemineu și de țigări. Umezește laveta jos, lângă lighean, iar sticla ține-o închisă și departe de scară. Nu amesteca între ele substanțele de curățat, mai ales înălbitorul cu amoniac sau cu acizi.
Copiii și animalele ar trebui să stea în altă cameră, fiindcă un cristal care cade înseamnă sticlă ascuțită.
Pentru spălarea cristalelor candelabrului din cristal sau sticlă fără strat de acoperire folosește apă distilată cu alcool izopropilic (izopropanol 70% sau 99%), în proporție de volum de cca 3–4 părți apă la 1 parte alcool. Apa distilată nu conține minerale, deci limitează punctele albe de calcar după uscare. Alcoolul dizolvă pelicula grasă și grăbește evaporarea, așa că rămân mai puține dâre. La o peliculă vizibil grasă adaugă o picătură de detergent de vase la jumătate de litru de soluție. Soluția este doar pentru cristale – nu pentru ramă, cristale cu strat de acoperire, acril sau elemente lipite.
Baia pentru metoda B este apă călduță cu câteva picături de detergent de vase delicat la litru. Mai mult nu înseamnă mai bine: excesul de detergent rămâne pe sticlă ca un voal lăptos și trebuie apoi clătit.
Soluțiile pentru candelabre se folosesc la fel ca soluția făcută acasă: pe lavetă, nu pe corpul de iluminat. În magazine vei găsi și soluții care se pulverizează pe candelabrul suspendat, după care acesta se lasă să se scurgă. Pentru curățarea acasă nu le recomandăm. Ceața și picăturile care se scurg ajung în dulii, pe cabluri și în rozetă, iar nicio protecție nu este aici etanșă. Dacă soluția conține amoniac sau alcool, nu are voie să ajungă nici pe rama aurită sau lăcuită.
Soluția de geamuri e bună pentru cristal și sticlă, dar numai aplicată pe lavetă. Multe astfel de soluții conțin amoniac, așa că ține-le departe de ramă, iar pe acril nu le folosi deloc.
Ce să nu folosești niciodată:
Înainte să folosești un produs nou pentru prima dată, verifică instrucțiunile producătorului candelabrului și testează-l pe un singur cristal, într-un loc ascuns.
Alege-o când un candelabru cu cristale are nevoie de întreținere regulată: pe cristale este praf și o depunere ușoară, nu un strat lipicios. Merge și acolo unde pandantivele sunt prinse cu sârmă sau se demontează greu, precum și la candelabrele cu sute de cristale mici.
Alege-o când cristalele sunt cenușii, lipicioase sau îngălbenite, când de la ultima spălare au trecut câțiva ani sau când candelabrul atârnă în bucătărie, în zona de luat masa ori lângă șemineu. Cristalele trebuie, în plus, să poată fi demontate în siguranță. Candelabrele cu șiraguri de octogoane și ghirlande de lacrimi, precum clasicele Candelabre Maria Tereza, au adesea câteva sute de elemente. Demontează de pe ele șiraguri întregi și nu le desface în cristale individuale. Șiragurile prinse cu agrafe metalice spală-le scurt; pe cele înșirate pe fir sau lipite doar șterge-le, fără să le scufunzi.
Petele au trei surse: mineralele din apa de la robinet, resturile de detergent și amprentele. Punctele albe le lasă apa de la robinet, de aceea ultima clătire se face mereu în apă distilată. Întinde cristalele într-un singur strat pe un prosop gros, nu grămadă, și usucă-le prin tamponare cu o lavetă care nu lasă scame. Apoi, cu mănuși de bumbac, lustruiește fiecare cristal cu o microfibră uscată.
Înainte să prinzi cristalele la loc, așteaptă să se usuce orificiile și agrafele. Umezeala închisă în orificiu poate favoriza coroziunea agrafei și decolorarea din jurul ei. Nu usca cristalele cu aer fierbinte de la uscătorul de păr și nici pe calorifer: încălzirea bruscă nu face bine cristalului cu plumb, iar acrilul se poate deforma.
La final, ridică fiecare cristal spre fereastră. O dâră o îndepărtezi cu o microfibră uscată. Punctele albe de calcar sunt un depozit mineral pe care nu-l îndepărtează nici alcoolul, nici o nouă clătire. Ce faci cu calcarul persistent găsești în secțiunea despre cristalele mate.
La ramă începe cu praful, uscat: cu o pensulă moale ajungi în curburile brațelor și la detaliile decorative, unde se adună cea mai multă murdărie. Apoi șterge-o cu o microfibră abia umezită cu apă și o picătură de detergent de vase și usuc-o imediat. Ramele aurite și cromate, tipice pentru categoria Lustre glamour, au finisaje subțiri: fără paste de lustruit, amoniac sau oțet. Rama din lemn sau cu foiță de aur curăț-o exclusiv cu o pensulă uscată.
Duliile curăță-le exclusiv uscat și doar pe exterior, cu o pensulă moale; nu introduce nimic înăuntru, la contacte. Cu ocazia asta, examinează-le atent. Decolorările maronii sau negre, plasticul topit sau o dulie care stă slab înseamnă că candelabrul nu are voie să fie pornit până nu îl verifică un electrician. La fel și un cablu cu izolația crăpată, sfărâmată ori zdrențuită, caz frecvent la candelabrele vechi. Cablurile suspecte nu le atinge și nu le îndoi.
Manșoanele tip lumânare, adică tuburile care imită lumânări, șterge-le cu o lavetă abia umedă dacă sunt din plastic, iar pe cele din hârtie doar uscat. Pe cele crăpate înlocuiește-le.
Becurile curăță-le reci, cu o lavetă uscată sau abia umedă, doar pe balonul de sticlă, departe de soclu. Înainte de înșurubare trebuie să fie complet uscate. Capsulele cu halogen G9 ține-le printr-o lavetă, fiindcă grăsimea de pe degete le scurtează durata de viață. La înlocuire nu depăși puterea maximă indicată pentru dulie și montează surse cu aceeași temperatură de culoare. Becurile LED E14 în formă de lumânare se încălzesc mult mai puțin decât cele cu incandescență, ceea ce cruță manșoanele și abajururile.
La candelabrele cu LED integrat curăță în jurul modulelor exclusiv uscat și nu deschide carcasele modulelor sau ale surselor de alimentare.
Înainte să pornești curentul, parcurge o scurtă listă de verificare:
Apoi ridică siguranța de la tabloul electric și acționează întrerupătorul de pe perete. Dacă vreun braț nu se aprinde, oprește curentul și verifică dacă becul este bine înșurubat și funcțional. Nu demonta corpul de iluminat: dacă schimbarea becului nu ajută, e o treabă pentru electrician. În zilele următoare aruncă din când în când o privire la candelabru, fiindcă un cristal care atârnă strâmb e mai ușor de îndreptat înainte să cadă.
Agrafele oxidate și ruginite înlocuiește-le. Se vând în diverse mărimi și finisaje, așa că măsoară-o pe cea veche sau ia-o ca model. Înlocuiește un nivel întreg deodată, ca metalul să aibă aceeași culoare. Clamele de birou și sârma nu țin locul agrafelor: ruginesc, iar cristalul atârnă strâmb.
Un cristal lipsă pentru un candelabru mai nou îl comanzi de la vânzător sau de la producător. Indică modelul, trimite o fotografie și dimensiunile cristalului: lungimea, lățimea și poziția orificiului. Mulți producători au piese de schimb, iar pentru candelabrele vechi piesele le potrivesc firme specializate. Până la livrare, mută un cristal de pe partea dinspre perete în față, fiindcă golul din spate nu se vede. Cristalele ciobite sau crăpate demontează-le imediat, pentru că au margini ascuțite și pot crăpa mai departe.
Matitatea care nu dispare după spălare are trei cauze posibile: resturi de detergent, depuneri de calcar sau mătuirea definitivă a suprafeței de la mașina de spălat vase, de la chimicale agresive ori după ani petrecuți în bucătărie. Resturile de detergent le îndepărtează o nouă clătire în apă distilată. Calcarul persistent îl poți îndepărta doar de pe un cristal fără strat de acoperire, demontat și cu agrafa scoasă. Șterge sticla cu o lavetă cu oțet diluat și clătește-o imediat în apă distilată. Nu face asta niciodată pe candelabrul suspendat sau pe capiz. Dacă nici asta nu ajută, nu recurge la chimicale mai puternice. Rămâne înlocuirea cristalului sau lustruirea într-un atelier specializat, ceea ce are sens la un cristal cu plumb valoros.
Brațele slăbite, pâlpâirea luminii, scânteile sau mirosul de ars înseamnă un singur lucru: oprește circuitul și cheamă un electrician.
Cheamă un specialist când candelabrul are câteva sute de cristale sau mai multe niveluri ori atârnă deasupra casei scării sau într-o încăpere cu înălțime dublă. La fel pentru o piesă de epocă, pentru un candelabru al cărui material nu-l cunoști și pentru orice semn de instalație deteriorată.
O scară de casă și două perechi de mâini ajung pentru un candelabru obișnuit de sufragerie. Un candelabru e mare când nu ajungi la centrul lui fără să te apleci de pe scară. Unul care atârnă foarte sus cere schelă sau platformă de ridicare, iar unul prea greu cere o muncă pe care nu o poți face în siguranță de pe scară. Consideră piesă de epocă orice candelabru cu cristal cu plumb șlefuit manual, foiță de aur sau instalație veche cu cabluri îmbrăcate în textil.
Există firme specializate în curățarea candelabrelor la fața locului, inclusiv de pe schelă. Desprinderea candelabrului din cârlig, verificarea cablurilor și reagățarea le face întotdeauna un electrician autorizat.
Nu. Cristalele se lovesc între ele și de coș, apa fierbinte și detergentul puternic pot mătui definitiv cristalul cu plumb, iar agrafele metalice corodează. Cristalele demontate fără strat de acoperire spală-le de mână, în apă călduță.
Cristalul și sticla fără strat de acoperire spală-le cu apă distilată cu puțin alcool izopropilic, aplicată pe o mănușă de bumbac sau pe o microfibră. Lustruiește imediat fiecare cristal cu a doua mănușă, uscată. Dârele le lasă cel mai des apa de la robinet, excesul de detergent și degetele.
Pe candelabrul suspendat, nu. Oțetul dizolvă calcarul de pe sticlă, dar nu ajunge niciodată doar pe sticlă. Ajunge la agrafe, cârlige, finisajul ramei și lac, pe care acidul le deteriorează, iar scoicile capiz literalmente le dizolvă.
Pe pelicula grasă acționează mai bine apa distilată cu alcool izopropilic, iar calcarul îl previne clătirea în apă distilată.
Nu. Ambele metode pornesc de la premisa că candelabrul atârnă la locul lui și se demontează doar cristalele. Deconectarea corpului de iluminat de la instalație este o lucrare pentru electrician, iar reagățarea unui corp greu în cârlig cere și verificarea prinderii.
Uscat, cu un pămătuf sau cu o pensulă moale. Petele izolate îndepărtează-le cu o lavetă abia umedă și usucă imediat. Nu înmuia scoicile și nu folosi oțet sau alcool: capizul este carbonat de calciu, pe care acidul îl dizolvă, iar apa îl desface în straturi.
Nu porni curentul ca să verifici dacă „nu s-a întâmplat nimic”. Lasă circuitul oprit și roagă un electrician să evalueze situația. Umezeala din dulie sau din rozetă nu este neapărat vizibilă, iar un scurtcircuit poate deteriora dulia sau sursa LED.
Dacă un candelabru cu cristale este doar prăfuit și nu are depunere lipicioasă, ajunge metoda A. Dacă cristalele sunt cenușii și lipicioase sau candelabrul atârnă lângă bucătărie ori șemineu, planifică direct metoda B, cu cineva care să te ajute. Ștergerea repetată pe loc nu îndepărtează o asemenea depunere, ci doar o întinde. Dacă nu cunoști materialul sau candelabrul atârnă mai sus decât ajungi de pe o scară de casă, cheamă mai întâi un specialist.
Dacă în timp ce speli candelabrul te gândești la unul nou, numără pandantivele: modelele cu elemente mari din sticlă sau cu baghete se curăță mult mai repede decât cele cu sute de cristale mici. Oferta completă o găsești în categoria Lustre.