Japandi înseamnă sobrietate japoneză peste confortul nordic, iar pe corpurile de iluminat se vede mai repede decât pe mobilă. O lampă japandi are un contur liniștit, fără ornamente, o suprafață mată și un abajur dintr-un material pe care îl recunoști pipăind: stejar, nuc, furnir natural, ratan, iarbă-de-mare împletită, in, bumbac, fetru, ceramică, porțelan, ipsos sau beton aparent. Lumina se compune din mai multe surse slabe, la înălțimi diferite, nu dintr-un singur corp puternic în mijlocul tavanului.
Trei lucruri, și toate se pot verifica din fotografie. Proporția: abajurul este mai degrabă jos și lat, corpul este subțire, lampa nu vrea să fie centrul camerei. Finisajul: vopsea mată, lemn uleiat, ceramică cu granulație vizibilă — nu crom lucios și nu sticlă șlefuită. Paleta: negru, grafit, nisipiu, bej, lut, lemn cald, cel mult două-trei dintre ele într-o cameră. Dacă lipsește una dintre cele trei, obiectul este minimalist generic, nu japandi.
Se confundă des. Interiorul japonez lucrează cu hârtie, mobilier jos și o simbolistică fermă; japandi împrumută de acolo doar calmul și proporțiile, apoi le completează cu pragmatismul scandinav. Rezultatul iese mai închis la culoare decât albul nordic și mai lipsit de podoabe decât tradiția japoneză.
Pendulul japandi este mai îngust și atârnă mai jos decât te-ai aștepta: stă ca un singur obiect deasupra mesei, nu ca o coroană în mijlocul camerei. Aplica are adesea brațul din lemn sau ratan și luminează peretele, deci desenează o bandă moale de lumină în loc de un punct. Veioza este scundă și îndesată, cu corp din ceramică sau lemn care are greutate și la atingere. Iar lampa de podea devine bucuroasă piesă de mobilier: varianta cu rafturi strânge lumina și suprafața de așezat într-un singur obiect înalt de circa 160 cm.
Abajurul schimbă lumina mai mult decât becul. Inul, bumbacul și fetrul o difuzează cald și înmoaie marginea umbrelor, deci merg deasupra canapelei și lângă pat. Ipsosul, ceramica și porțelanul o distribuie uniform și translucid ele însele. Lemnul, ratanul și iarba-de-mare împletită trimit fluxul în jos și desenează umbre cu model — spectaculos deasupra mesei, obositor deasupra blatului de lucru. Betonul și metalul mat luminează cel mai direcțional, deci pune-le acolo unde vrei contrast, nu lumină egală.
Paletei acesteia îi stă bine albul cald în jur de 2700 K; 3000 K arată deja tehnic lângă in și lemn deschis, iar 4000 K lasă-l blatului din bucătărie. La corpurile cu sursă schimbabilă, becul decide dacă se reglează intensitatea, nu corpul — caută mențiunea „dimabil” și verifică sarcina minimă a variatorului. Se repetă duliile E27 și E14 la corpurile cu abajur, GU10 la cele direcționale și G9 la veiozele mici.
În living patru-cinci puncte de lumină la înălțimi diferite, în dormitor trei. Important este să poți aprinde seara doar pe cel mai slab dintre ele.
Marginea de jos a abajurului la circa 70-80 cm de blat, iar diametrul abajurului cam o treime din lățimea mesei. Dacă pui mai multe pendule, păstrează 60-70 cm între ele și aliniază-le pe aceeași axă.
Este chiar esența stilului. Ține finisajele mate și lasă un singur material să conducă în fiecare cameră.
