Un lampadar pentru camera copiilor bun stă stabil pe o bază lată, dă o lumină caldă, fără să orbească, și are un abajur care nu se încinge și nu se sparge dacă îl lovește o minge. Nu ține locul lustrei sau al lămpii de birou: lampadarul aduce lumina blândă de seară, pentru poveste, pentru colțul de citit sau pentru serile adolescentului.
În multe case, singura lumină din camera copilului vine de la lustra sau plafoniera din mijlocul tavanului, iar colțurile rămân în umbră. Lampadarul aduce lumina exact acolo, fără găuri în perete și fără electrician: îl puneți în priză și îl mutați odată cu mobila.
Camerele de copii din apartamente sunt adesea mici, uneori împărțite de doi frați, iar mobilierul ocupă aproape fiecare perete. Un lampadar ales după situația concretă a camerei funcționează mai bine decât unul ales doar după culoare.
| Situația | Ce fel de lampadar | Lumină recomandată |
|---|---|---|
| Camera bebelușului | Lampadar cu variator lângă fotoliul de alăptat, departe de pătuț | Alb cald, 2700 K, intensitate redusă |
| Cameră mică de bloc | Model subțire, cu bază grea, sau lampadar cu lumină spre tavan, pus într-un colț | 2700–3000 K, lumina reflectată de tavan luminează toată camera |
| Cameră împărțită de frați | Lampadar cu braț reglabil la colțul de citit al unuia dintre copii | Lumină îndreptată în jos, ca celălalt să poată dormi |
| Colț de citit pentru școlar | Lampadar de citit cu abajur care acoperă becul | Circa 800 lm, lumină din lateral sau din spate |
| Camera adolescentului | Lampadar arcuit peste pat sau model cu lumină indirectă | 2700–3000 K, cu variator pentru serile lungi |
Baza trebuie să fie lată și grea, iar la trepied picioarele să fie larg depărtate. Un test simplu: împingeți ușor lampadarul la înălțimea abajurului. Dacă se clatină vizibil, nu-l puneți în zona de joacă. Lampadarele arcuite au un braț lung și centrul de greutate sus, așa că se potrivesc mai degrabă copiilor mari și adolescenților.
Lumânările, chiar și cele decorative, nu au ce căuta în camera copilului: se răstoarnă ușor, iar umbrele lor pot speria. Un lampadar cu variator creează aceeași atmosferă fără flacără.
Ghidurile de amenajare pentru camera copilului vorbesc de lumină „galbenă, caldă”. Pe ambalajul becului asta înseamnă 2700–3000 K. Albul rece agită copilul seara, așa că rămâne la birou, unde ajută la concentrare. Ca tip de bec, alegeți LED; becurile fluorescente și cele cu halogen nu au ce căuta aici. Intensitatea depinde de ce se întâmplă sub lampadar: pentru povestea citită de părinte ajunge un bec E27 de 400–500 lm, iar școlarul care citește singur în fotoliu are nevoie de vreo 800 lm. Pentru desen și colorat căutați pe ambalaj un CRI de cel puțin 80. Lampadarul cu variator cere bec dimabil; fără variator, un bec LED care își schimbă intensitatea în trepte la fiecare apăsare a întrerupătorului face aceeași treabă.
Pentru camera copilului se recomandă mai multe puncte de lumină în loc de una singură. Corpul de iluminat principal – lustra sau plafoniera – e bine să lumineze spre tavan; un tavan alb împrăștie lumina în toată camera. Lângă pat stă o veioză sau o aplică pentru citit, la birou o lampă pentru teme, iar noaptea, dacă e nevoie, o lampă de veghe în priză. Lampadarul ocupă locul dintre ele: colțul în care nu ajunge lustra și orele de seară în care lumina ei e prea puternică.
Fiecare punct de lumină are nevoie de întrerupătorul lui, ca să aprindeți doar ce trebuie. La veioze și lampadare, firele nu trebuie să rămână la vedere pe unde trece copilul.
Lumina roșiatică, foarte slabă, deranjează cel mai puțin somnul. Un lampadar cu variator dat la minimum poate servi la alăptatul de noapte, dar pentru toată noaptea o lampă de veghe mică, pusă în priză, e mai potrivită.
La copiii mici, aplica e mai sigură, pentru că nu are cablu pe podea. La copiii mai mari, lampadarul e mai flexibil: se mută ușor când se rearanjează camera.
Pentru joacă și ordine, da. Seara însă lumina ei e prea puternică și uniformă; lampadarul aduce lumina blândă dinainte de culcare.
Veioza luminează doar patul și e bună pentru cititul de dinainte de somn, dar ocupă noptiera, are firul adesea la vedere și cade ușor când copilul se întinde după ea. Lampadarul stă pe podea, lângă pat sau în colț, și luminează și o parte din cameră. Acolo unde nu încape o noptieră, un lampadar de citit cu braț reglabil e adesea varianta cea mai practică.
Nu e nevoie. Lustrele pentru copii poartă de obicei tema camerei: nori, stele, avioane, mașinuțe. Lampadarul poate rămâne simplu, într-o culoare luată din lustră sau din perdele, și se potrivește și după ce camera primește alt decor.
Lampadarele de citit au de obicei sursa de lumină la 120–150 cm, iar cele cu lumină spre tavan și cele arcuite au adesea 170–200 cm. Cu cât copilul e mai mic, cu atât mai sigur e un model mai jos și mai greu.
Mai multe despre forme, înălțimi și tipuri de bază găsiți la lampadare. Dacă vă place lumina foarte moale, citiți și despre lampadarele din hârtie.
