Pe balcon, lămpile solare rezolvă exact problema care blochează orice altă soluție de iluminat: nu ai priză afară, nu ai pe unde trage un cablu și, în multe blocuri, nici nu ai voie să găurești fațada. În același timp, balconul este cel mai dificil loc în care poate ajunge o lampă solară – panoul e mic, spațiul e strâmt, iar orientarea către soare a fost hotărâtă de proiectantul blocului, nu de tine.
Un balcon spre sud încarcă fără probleme, chiar și iarna: în sudul țării, o zi senină de decembrie are câteva ore bune de soare direct, mult mai mult decât în nordul Europei. Un balcon spre nord primește doar lumină difuză de la cer și se vede imediat – lampa nu ajunge niciodată la încărcare completă. Est și vest au soare într-o fereastră îngustă de timp, așa că fiecare oră fără umbră contează.
Nu uita balconul vecinului de deasupra: el umbrește partea de sus a balconului tău la prânz, fix când panoul ar trebui să lucreze cel mai bine. Panoul trebuie înclinat spre cer, nu lipit vertical de balustradă – o celulă verticală pierde ușor jumătate din câștigul unei zile însorite.
Majoritatea balcoanelor din blocurile românești sunt închise. Geamul termopan, mai ales cel cu strat low-E, oprește o parte importantă din energia pe care celula o folosește. O lampă care ar fi ținut toată seara pe un balcon deschis se poate stinge după o oră în spatele sticlei.
Două soluții funcționează: agăți corpul pe exteriorul balustradei, afară din sticlă, sau alegi un model cu panou fotovoltaic separat pe cablu, cu panoul afară și lampa înăuntru. Pentru un balcon închis orientat spre nord, panoul separat este singura variantă.
Regula practică în bloc este să nu intervii în fațadă. Găurirea peretelui exterior cere de obicei acordul asociației de proprietari, iar pe blocurile reabilitate termic peretele nu mai este beton la suprafață, ci un strat de polistiren de zece centimetri. Un diblu obișnuit prins doar în polistiren nu ține nimic și sparge bariera de etanșare.
Un corp atârnat pe exteriorul balustradei cere un fir de siguranță în plus. La etajul opt, vântul este cu totul altceva decât la parter.
„Până la 8 ore" de pe cutie înseamnă un acumulator încărcat complet după o zi senină de vară. În octombrie aceeași lampă dă două-trei ore, iar în decembrie, într-o săptămână cu ceață, poate să nu se aprindă deloc. Sudul țării stă mult mai bine decât depresiunile din Transilvania, unde ceața de iarnă ține zile întregi.
Acumulatorul decide cât trăiește corpul de iluminat. LiFePO4 rezistă la câteva mii de cicluri de încărcare și suportă mai bine frigul; litiu-ion obișnuit ține câteva sute. Cel mai important este să verifici dacă celula se poate schimba – un acumulator lipit în carcasă transformă întreaga lampă în consumabil.
Pe un balcon spre sud, în iulie, temperatura din spatele unei carcase închise trece ușor de 50 de grade. Panoul produce mai puțin cu fiecare grad peste temperatura de referință, iar acumulatorul litiu îmbătrânește vizibil mai repede. De aceea o lampă solară pe un balcon din București rareori atinge durata de viață promisă, deși acolo are cea mai multă lumină. O carcasă metalică ventilată sau un model cu panou separat, care ține electronica la umbră, rezistă mai mult.
Doar cu panou separat, montat pe exteriorul balustradei sau într-un loc mai luminos. Lumina difuză nu ajunge pentru o seară întreagă.
Prinderile fără găurire sunt de regulă acceptate, în timp ce găurirea balustradei sau a fațadei cere acordul asociației de proprietari. Întreabă înainte să pui bormașina în priză.
La majoritatea modelelor, panoul este și senzorul de crepuscul. Dacă pe el cade lumina unui stâlp stradal sau a ferestrei tale, lampa „crede" că este încă zi.
Rareori. Dau atmosferă și orientare; pentru citit ai nevoie de o lampă reîncărcabilă pe USB lângă scaun.
Dacă ai o curte cu loc de stat, potrivite sunt mai degrabă lămpile solare pentru terasă.
