Lămpile stradale iluminează o suprafață pe care circulă vehicule, dintr-un punct aflat la câțiva metri deasupra capului. Din această singură cerință decurg toate celelalte: înălțimea stâlpului, forma optică, gradul de protecție și, cel mai des ignorat, protecția la supratensiune.
Pe un drum public clasa de iluminat este impusă de administratorul drumului conform SR EN 13201, iar proiectul fotometric nu este opțional. Pe un drum de incintă, pe o alee de acces în curte sau pe o stradă de cartier privată alegerea vă aparține — și aici apare cel mai frecvent supradimensionarea. Un stâlp de 6 m cu un corp de 40 W dă un rezultat mai bun pe un drum de acces decât un stâlp de 9 m preluat dintr-un catalog de drum național, iar întreținerea costă o fracțiune.
O distanță de aproximativ patru ori înălțimea de montaj dă o bandă continuă de lumină, fără zone întunecate între stâlpi. Corpul montat direct pe vârful stâlpului distribuie lumina simetric și se potrivește pe un tronson drept; consola deplasează fluxul deasupra carosabilului și este alegerea corectă atunci când stâlpii stau în spatele unui spațiu verde sau al bordurii.
Corpul stradal stă în intemperii fără nicio streașină, deci IP66 este minimul practic: etanș la praf și rezistent la jet puternic de apă, exact ce produce un camion pe carosabil ud. Rezistența IK09 sau IK10 protejează dispersorul de pietrele ridicate de roți. Defectul care surprinde cel mai des nu este însă mecanic, ci electric: rețeaua de la marginea drumului transportă supratensiuni de comutație și atmosferice, iar un driver LED fără protecție cedează discret la prima furtună serioasă. Căutați un corp cu protecție de 10 kV sau montați un descărcător în cutia de alimentare.
Aici nu există variantă de joasă tensiune. O lampă stradală este o instalație fixă de 230 V: cablu îngropat în tub de protecție sub adâncimea de îngheț, cutie de conexiuni cu posibilitate de separare, împământare sau clasa II de protecție aplicată consecvent și diferențial pe circuit. Este lucrare pentru un electrician autorizat, iar la turnarea fundației merită prevăzută de la început o rezervă de tub pentru un stâlp viitor, ca să nu săpați a doua oară.
Stâlpul cedează dinspre talpă. Iarna, sarea de pe carosabil rămâne luni întregi în zona de stropire, iar un stâlp prins direct pe beton ține saramura lipită de propria sudură. Oțelul zincat la cald cu strat de vopsea în câmp electrostatic, o flanșă ridicată peste nivelul solului și o scurgere liberă din nișa de vizitare fac diferența dintre cinci și douăzeci de ani. În zona litoralului folosiți șuruburi din inox A4, nu A2 — clasa mai ieftină lasă urme de rugină pe un stâlp nou într-o singură iarnă.
Reclamațiile la iluminatul stradal nou aproape niciodată nu se referă la intensitate, ci la direcție. Un corp cu sticlă plană și tăiere completă a fluxului nu trimite nimic deasupra orizontalei; un felinar decorativ cu glob bombat împrăștie lumină în ferestrele de la etaj și spre cer. Acolo unde stâlpii sunt aproape de locuințe, alegeți o optică asimetrică sau un corp cu ecran posterior. Temperatura de 3000 K a devenit implicită în zonele rezidențiale: deranjează somnul mai puțin decât 4000 K și atrage vizibil mai puține insecte nocturne.
Mult mai puțin decât unul public. Continuitatea contează mai mult decât nivelul — un șir uniform de lumină moderată funcționează mai bine decât câteva puncte foarte puternice cu întuneric între ele.
Senzorul crepuscular urmărește singur schimbarea anotimpurilor. Pe tronsoane lungi combinați-l cu un driver care reduce puterea după miezul nopții.
Pe o alee scurtă, bine expusă la soare, da. Pe un drum care trebuie să lumineze sigur în decembrie, nu — producția panoului este atunci o fracțiune din cea de vară.
Stâlpi mai joși, aplice și corpuri de grădină găsiți în oferta completă de iluminat exterior.
